Posibilitatea donarii prin sms in beneficiul campaniei “Atinge o Stea” s-a incheiat la 24 iulie data pana la care au fost inregistrate ca fiind trimise, sms-uri in valoare de aproximativ 19.000 Euro.  Prin simplul gest al trimiterii unui mesaj sms catre 858 la indemnul asociatiei noastre, precum si prin efortul de a transmite mai departe aceasta invitatie, ati pus umarul in mod direct la achizitionarea unui aparat ecograf care ii va aduce pe copiii internati in spitalul Fundeni din Bucuresti mai aproape de visul lor cel mai de pret: sanatatea.
Fiecare gest minunat al semenilor nostri ne-a adus mai aproape de realizarea scopului campaniei “Atinge o Stea” . Campania continua si,, in lunile ce urmeaza vom achizitiona aparatul ecograf care va ajuta medicii spitalului Fundeni sa lupte intr-un mod eficient cu bolile necrutatoare ce ii chinuie pe micii lor pacienti.
Asociatia M.A.M.E. va multumeste si va asigura ca va fi intotdeauna alaturi de copiii bolnavi pentru a le oferi o sansa adevarata la insanatosire.

Dupa succesul rasunator inregistrat in toamna anului trecut, la prima editie a maratonului folk, iubitorii genului sunt invitati la Sala Palatului, in data de 10 Octombrie 2010 pentru a da startul celei de-a doua editii a mega evenimentului “Folk Maraton“.
Cele mai cunoscute voci ale folk-ului romanesc, Mircea Baniciu &Vlady Cnejevici, Ada Milea, Doru Stanculescu & Sorin Minghiat, Zoia Alecu, Ducu Bertzi & Mihai Nenita, vor rupe bariera dintre scena si sala cu acorduri fine de chitare si, vor incanta auditoriul cu melodii de neuitat, balade sau vechi poezii, toate puse in scena intr-o atmosfera de prietenie perfecta.
Alaturi de nemuritorii muzicii folk, pe scena salii palatului vor evolua artisti tineri in cadrul unei sectiuni – concurs. Participarea acestora va constitui o veritabila rampa de lansare, o sansa importanta avizata de un juriu de profesionisti format din personalitati marcante ale muzicii si culturii romanesti . La final, cei mai buni tineri folk-isti vor fi premiati si vor beneficia de sprijinul semnificativ al debutului real.
Editia a II-a a spectacolului “Folk Maraton” pregateste peste 4 ore de muzica folk 100% live!

Marcian Petrescu & Trenul de noapte va invita sambata, 31 iulie 2010, in Gradina de Vara a clubului Green Hours din Bucuresti pentru un prim concert din seria celor prin care aniverseaza 10 ani de la nasterea proiectului.
Marcian Petrescu este considerat cel mai bun muzicutist de blues al momentului din Romania, liderul trupei Trenul de Noapte, singura trupa de Harmonica Blues din Romania.
Spectacolul va incepe la ora 20:00, iar Marcian Petrescu (muzicuta, voce), Totu Rares (chitara), Robert Ardeleanu (chitara bas), Constantin Barbaselu (baterie) promit un sound acustic, dar la fel de energic ca de obicei.

La un an după ce a lansat albumul “Live From Madison Square Garden” alături de Steve Winwood, fostul coleg din trupa Blind Faith, Eric Clapton revine cu anunţul lansării unui nou album.
Discul va apărea în magazine în luna septembrie, iar primul extras de single de pe acest nou material se va numi “Autumn Leaves“.
Eric Clapton este singurul artist care a intrat in Rock Roll Hall of Fame de trei ori, o data ca artist solo si de alte doua ori ca membru Yardbirds si Cream.

Avand in vedere ca Sir Tom Jones a implinit luna trecuta frumoasa varsta de 70 de ani, e clar pentru toata lumea ca piesele de genul “Sexbomb” nu mai pot fi de actualitate. Nu stiu daca a fost o miscare de marketing bine gandita sau doar o “scapare”, dar inainte de aparitia albumului “Praise and Blame” presa a relatat despre un mail al vicepresedintelui casei de discuri Island Records care s-ar fi intrebat: “discul acesta e o gluma proasta?“…
Categoric, “Praise and Blame” nu e “o gluma proasta”. E o miscare “safe”, care a prins si in cazul lui Neil Diamond sau a lui Johnny Cash, aceasta de a scoate un material cu piese blues si gospel. Fiindca mama – natura l-a inzestrat cu o voce cat se poate de unica, interpretarile sale de aici au mult sarm. Instrumentatiile minimale – gandite de producatorul Ethan Johns care a mai „slefuit“ si nume ca si Kings of Leon sau Paolo Nutini – au darul de a sublinia calitatile vocale ale artistului care se afla la cel de-al 39-lea album solo.
Eventualele paralele cu seria American Recordings ale lui Johnny Cash continua si datorita faptului ca “If I Give My Soul” a fost aleasa de amandoi muzicienii pentru a fi „slefuita”. Una din cele mai dinamice preluari ale acestui disc este “Burning Hell“-ul lui John Lee Hooker. Varianta lui Tom Jones este una cat se poate de viguroasa, realizata parca de una din trupele de asa-zis rock alternativ ale zilelor noastre. Si preluarea dupa Bob Dylan, “What Good Am I?“, care e prima piesa a acestui disc are o maiestrie aparte. Exista aici si momente cat se poate de „minimaliste“. De exemplu in piesa “Did trouble me“, intreaga instrumentatie e alcatuita dintr-un banjo care spre final e acompaniat de un cor cat se poate de „la fix”. Una dintre cele mai bune prestatii vocale ale lui Tom Jones se simte in “Nobody’s Fault But Mine“, care aduce aminte de “Delilah“. Traditionalul blues interpretat in original de Blind Willie Johnson si mai apoi preluat de Led Zeppelin este fara indoiala una din melodiile cu de succes de pe album. (www.tomjones.com)

Guns’N'Roses se formeaza tarziu in perioada metalului, insa suficient ca sa insemne ceva pentru istoria acelei perioade, si anume in 1985. Era unirea glorioasa si inspirata a doua trupe destul de cunoscute la acea vreme si anume L.A. Guns si Hollywood Rose. Componentii initiali ai trupei Axl Rose (voce), Tracii Guns şi Izzy Stradlin (chitara), Ole Beich (bass), Rob Gardner (tobe) nu rezista mult sub aceasta componenta astfel ca dupa doar cateva luni unul din fondatori trupei,Tracii Guns, este inlocuit de legenda vie a trupei Slash iar basistul Beich este inlocuit de Duff McKagan. Noii componenti  asteapta doi ani pana la lansarea unui album de studio marca Guns N’Roses si astfel in 1987 ia nastere albumul “Appetite for Distruction“, album care urca rapid pe locul 1 in SUA si se vinde in peste 25 de milioane de exemplare.
In toti acesti doi ani de formare, trupa s-a “cimentat” prin diferite concerte iar lansarea si producerea acestui prim album, produs de Mike Clink, s-a produs dupa o intreaga telenovela intre diferiti scouteri, case de productie si Axl. Cert este ca acest album a zguduit rau de tot planeta si a ramas in istoria muzicii rock ca unul din cele mai reusite albume ever.
Desi trupa niciodata nu a fost recunoscuta ca si o trupa cu un stil agresiv si “rau”, Guns N’Roses in frunte cu Axl a insemnat mereu dezastru, nebunie, scandal, haos si din nou scandal. La inceputul anilor 90 mai precis in septembrie 1991, Guns and Roses lanseaza un dublu album “Use Your Illusion” I si II. Un album asteptat de milioane si milioane de fani din intreaga lume, care urma sa-i propulseze pe Guns N’Roses din nou in primele locuri ale topurilor din intrega lume.  De asemenea melodiile “Don’t Cry” si “November Rain” pentru cei mai multi dintre cunoscatori si iubitori de muzica reprezinta cele mai frumoase balade rock compuse vreodata. Totodata cu aceste melodii Axl si-a desavarsit in fata fanilor si a lumii intregi geniul creator prin punerea in scena a ideilor sale (aparent haotice)  o data cu lansarea pe rand a videoclipurilor acestor doua piese, iar “capacul” fiind pus de melodia “Estranged“.

“Chinese Democracy World Tour” ajunge in premiera si in Romania, pe 21 septembrie 2010, la Romexpo, iar D&D EAST ENTERTAINMENT va invita sa vedeti live una dintre cele mai populare formatii rock din ultimele trei decenii. Biletele au fost puse in vanzare de joi 1 iulie in exclusivitate prin Eventim in magazinele partenere si online pe www.eventim.ro.

Cotton era bine-cunoscut ca unul dintre cei mai populari si concertanti cântareti de blues ai anilor 1970. Spectacolul sau acrobatic (deseori facea tumbe pe scena) si  bluesul sau la capacitate maxima au continuat sa-l faca cerut in concerte in toata tara; a cântat la Fillmore East in New York, la Fillmore West in San Francisco si la toate toate concertele importante de rock dintre cele doua. In acesti zece ani, a inregistrat un album pentru Capitol si trei pentru Buddah. A revenit alaturi de vechiul sau sef Muddy Waters pentru seria de albume personale Muddy produse de Johnny Winter, incepând cu Hard Again in 1977. Cotton a mai fost invitat la inregistrarile lui Howlin’ Wolf, Koko Taylor, John Lee Hooker si multi altii. Pentru albumele sale, i s-au alaturat staruri ca Todd Rundgren, Steve Miller si Johnny Winter.
Cotton a inceput colaborare cu Alligator Records in 1984, lansând High Compression si Live From Chicago: Mr. Superharp Himself!!! (care i-a adus prima nominalizare la premiul Grammy). In 1990 s-a alaturat colegilor sai maestri ai muzicutei Junior Wells, Carey Bell si Billy Branch pentru albumul all-star Harp Attack!. In 1996 a câstigat premiul Grammy pentru albumul sau de la Verve, Deep In The Blues.
In anii 2000 Cotton a continuat sa inregistreze si sa concerteze neobosit, cântând peste tot in lume. In 2006 a fost inclus in Galeria Personalitatilor Bluesului (Blues Hall Of Fame). San Francisco Examiner spune, “James Cotton este o legenda inimitabila a bluesului la muzicuta. Muzicuta sa tânguietoare ne copleseste. Improvizatiile sale de jazz in blues sunt pline de umor si buna dispozitie. Bluesul nu poate sa fie mai bun.”
Astazi Cotton, chiar daca a predat indatoririle de concert catre trupa sa, continua sa cânte cu foc la muzicuta. Cu Giant, stilul puternic, agresiv al muzicutei lui James Cotton este o adevarata forta a naturii. In iunie 2010 Cotton a fost celebrat la central Lincoln din New York, unde prietenii sai Hubert Sumlin, Pinetop Perkins, Taj Mahal, Shemekia Copeland si altii i-au adus un omagiu intr-un concert all-star. Acolo James Cotton a cântat din nou in fata alte sali pline ochi, cu fani aplaudându-l pe omul pe care o lume intreaga il cunoaste ca “Mr. Superharp,” „Dl Supermuzicuta”, un indiscutabil gigant al bluesului.

Când Williamson a plecat in Milwaukee in 1950, Cotton, acum in vârsta de 15 ani, a preluat formatia lui Sonny Boy. Chiar daca acest aranjament nu a durat mai mult de câteva reprezentatii, Cotton a prins gustul conducerii unei formatii. L-a intâlnit pe Howlin’ Wolf si curând li s-a alaturat in turnee in tot Sudul Americii. Cotton a invatat de la Wolf totul despre cum te descurci in turneu si, chiar daca era doar un adolescent, era hotarât sa aiba success. Pâna in 1952 reputatia sa crescuse deja, mai ales in West Memphis. A muncit de multe ori in localuri si cluburi si, impreuna cu tobosarul Willie Nix, a fost gazda a numeroase emisiuni de radio.
In 1953, adolescentul Cotton a auzit ca Sam Phillips, proprietarul Sun Records, doreste sa-l inregistreze. Intre 1953-1954 a tras in total patru inregistrari, inclusiv clasica Cotton Crop Blues. In 1954, Muddy Waters a trecut prin Memphis fara  Junior Wells, cântaretul sau din muzicuta de la vremea aceea. Waters stia foarte bine de reputatia in crestere a lui Cotton si l-a rugat sa se alature formatiei lui. Cotton s-a indreptat spre Chicago impreuna cu Waters, ramânân alaturi de el pentru urmatorii 12 ani si devenind astfel confidentul lui Muddy si leaderul formatiei secundare.
In primii câtiva ani ai perioadei petrecute de Cotton cu Waters, Chess Records au insistat in continuare ca Little Walter sa inregistreze cu Muddy. Aceasta insa s-a schimbat din 1958 când Cotton  i s-a alaturat lui Waters in studio si impreuna au realizat una dintre numeroasele inregistrari clasice ale lui Muddy, incluzând She’s 19 Years Old si Close To You. Cotton l-a convins pe Waters sa cânte si sa inregistreze Got My Mojo Working si poate fi auzit cântând pe versiunea finala a piesei de pe LPul Chess al lui Waters din 1960, live la Newport.
In 1966, Cotton era gata sa porneasca pe cont propriu. Primele sale inregistrari au fost facute sub numele sau pentru seria Chicago/The Blues/Today! de la Vanguard si alaturi de Otis Spann, a tras The Blues Never Die pentru Prestige. Primele sale albume solo – unul pentru Vanguard si trei pentru Verve – la sfârsitul anilor 1960, alaturi de formatii cu muzicieni extraordinari, precum faimosul chitarist Luther Tucker si maestrii tobosari Sam Lay si Francis Clay. Cu soundul sau furtunos si neinfricata sa trupa de boogie (care mai târziu avea sa-l includa pe Matt “Guitar” Murphy), nu a durat mult pâna a fost adoptat de infloritoarea audienta hippie.  Cotton a impartit scena cu Janis Joplin, The Grateful Dead, Led Zeppelin, Santana, Steve Miller, Freddie King, B.B. King si multi altii. In 1969 a aparut in recent lansata emisiune de televiziune Playboy After Dark a lui Hugh Hefner.

Maestrul muzicutei blues, câstigator al premiului Grammy, James “Mr. Superharp” Cotton revine la Alligator Records cu noul sau CD, Giant, programat pentru lansare pe 28 Septembrie. Giant este o explozie feroce de blues puternic si impetuos de la Cotton, unul dintre putinii bluesmani care fac muzicutele sa explodeze pur si simplu de la forta pura a interpretarii sale. Cotton, care in 2010 a sarbatorit cel de-al 66-lea an al carierei sale de muzician profesionist  (inceputa la vârsta de noua ani), a inregistrat 28 de albume solo, incluzând doua editii foarte appreciate de la Alligator in anii 1980 si faimosul Harp Attack! cu Junior Wells, Carey Bell si Billy Branch in 1990.
New York Daily News il numeste pe Cotton “cel mai mare cântaret de blues la muzicuta in viata.” New York Times adauga, “Cotton a ajutat la definirea muzicutei in bluesul modern cu tânguirea lui, frazele sale indurerate si vaietul sau ca un fluierat de tren.” Rolling Stone spun despre Cotton ca este “printre cei mai mari ai tuturor timpurilor. Izbucneste asupra muzicutei cu remarcabila si stralucita virtuozitate.”
Inregistrat de Stuart Sullivan la Wire Recording in Austin, Texas, Giant contine 12 piese, incluzând patru noi piese originale Cotton si co-autori, alaturi de cântece consacrate de Muddy Waters, B.B. King, Ivory Joe Hunter si altii. In intreaga sa cariera, Cotton a avut intotdeauna formatii foarte bune iar muzicienii de pe Giant nu fac exceptie. Cu chitaristii /vocalistii Slam Allen si Tom Holland, basistul Noel Neal (Ronnie James Weber intr-una din piese) si Kenny Neal, Jr. la tobe, Giant nu este doar o amintire a statutului de legenda al lui Cotton, este un album remarcabil de vibrant si impactant,  realizat de unul dintre adevaratii maestri ai bluesului.
Intre personalitatea sa coplesitoare, sound-ul sau imens,  de boogie exploziv si incandescent si corpul sau masiv, James Cotton este un gigant al bluesului din toate punctele de vedere. Nascut in Tunica, Mississippi pe 1 iulie, 1935, Cotton (n.tr. in lb engleza Cotton = bumbac) chiar a crescut pe o plantatie de bumbac. Cel mai tânar dintre 8 frati si surori,  pe când era foarte mic a primit cadou de Craciun o muzicuta de 15 centi pe care a invatat-o sa o folosesasca aproape imediat. A inceput sa asculte emisiunea King Biscuit Time a lui Sonny Boy Williamson de la postul de radio KFFA din Helena, Arkansas si a invatat sa-l imite pe batrânul  bluesman nota cu nota. In 1944, dupa moartea ambilor parinti, unchiul lui Cotton si-a dat seama de talentul baietelului de noua ani si l-a dus la Helena sa-si intâlneasca eroul. De prima data când l-a intâlnit pe Sonny Boy, Cotton a inceput sa cânte piesele preferate ale batrânului bluesman. Sonny Boy a fost uimit. Cei doi s-au apropiat iar Cotton a petrecut multe nopti calatorind cu Williamson in localurile din zona. Cotton, mult prea tânar sa intre in cluburi, cânta deseori in strada pentru bacsisuri. (Prima parte)

Abra, trupa timisoreana formata din Adrian Dinu – Schwartz, Christian Podratzky si bateristul Vali Potra au lansat un nou album – “Sapte”, disponibl din 09 iulie 2010
Cei trei artisti au colaborat pentru acest album cu Mircea Baniciu, Horea Crisovan, Svetlana si Maria Chioran. Colaborarea cu Baniciu s-a datorat participarii la Festivalul de la Garana, Mircea fiind extaziat de prestatia duolului Adrian Schwartz-Dinu/ Horea Crisovan.
Acest album poate fi considerat un subiect de auditie obligatoriu poentru toti chitaristii in speta pentru duelul chitarist Dinu/ Crisovan, dar si pentru virtuozitatea sectiei ritmice (Podratzky si Potra).
“Sapte” este un disc care beneficiaza de vocea binecunoscuta a solistului din Phoenix, dar este un album ce cuprinde compozitiile speciale ale lui Adrian, devenind in acest fel un material cu adevarat interesant pentru auditie.
Tracklisting:
1.An dupa an
2.Mi-e frica
3.Patru camere
4.Dupa asemanarea ta
5.Doar solutii
6.Nu-i chip
7.Sapte
8.Un vis enorm
9.Nu s-a intamplat nimic
10.Despre limite
11.Graba
12.Fericit pentru o zi
13.Ne mintim frumos
14.Confidential
15.Viata in doi