smartfm

Gigantului muzicutei blues, James Cotton (partea a II a)



Când Williamson a plecat in Milwaukee in 1950, Cotton, acum in vârsta de 15 ani, a preluat formatia lui Sonny Boy. Chiar daca acest aranjament nu a durat mai mult de câteva reprezentatii, Cotton a prins gustul conducerii unei formatii. L-a intâlnit pe Howlin’ Wolf si curând li s-a alaturat in turnee in tot Sudul Americii. Cotton a invatat de la Wolf totul despre cum te descurci in turneu si, chiar daca era doar un adolescent, era hotarât sa aiba success. Pâna in 1952 reputatia sa crescuse deja, mai ales in West Memphis. A muncit de multe ori in localuri si cluburi si, impreuna cu tobosarul Willie Nix, a fost gazda a numeroase emisiuni de radio.
In 1953, adolescentul Cotton a auzit ca Sam Phillips, proprietarul Sun Records, doreste sa-l inregistreze. Intre 1953-1954 a tras in total patru inregistrari, inclusiv clasica Cotton Crop Blues. In 1954, Muddy Waters a trecut prin Memphis fara  Junior Wells, cântaretul sau din muzicuta de la vremea aceea. Waters stia foarte bine de reputatia in crestere a lui Cotton si l-a rugat sa se alature formatiei lui. Cotton s-a indreptat spre Chicago impreuna cu Waters, ramânân alaturi de el pentru urmatorii 12 ani si devenind astfel confidentul lui Muddy si leaderul formatiei secundare.
In primii câtiva ani ai perioadei petrecute de Cotton cu Waters, Chess Records au insistat in continuare ca Little Walter sa inregistreze cu Muddy. Aceasta insa s-a schimbat din 1958 când Cotton  i s-a alaturat lui Waters in studio si impreuna au realizat una dintre numeroasele inregistrari clasice ale lui Muddy, incluzând She’s 19 Years Old si Close To You. Cotton l-a convins pe Waters sa cânte si sa inregistreze Got My Mojo Working si poate fi auzit cântând pe versiunea finala a piesei de pe LPul Chess al lui Waters din 1960, live la Newport.
In 1966, Cotton era gata sa porneasca pe cont propriu. Primele sale inregistrari au fost facute sub numele sau pentru seria Chicago/The Blues/Today! de la Vanguard si alaturi de Otis Spann, a tras The Blues Never Die pentru Prestige. Primele sale albume solo – unul pentru Vanguard si trei pentru Verve – la sfârsitul anilor 1960, alaturi de formatii cu muzicieni extraordinari, precum faimosul chitarist Luther Tucker si maestrii tobosari Sam Lay si Francis Clay. Cu soundul sau furtunos si neinfricata sa trupa de boogie (care mai târziu avea sa-l includa pe Matt “Guitar” Murphy), nu a durat mult pâna a fost adoptat de infloritoarea audienta hippie.  Cotton a impartit scena cu Janis Joplin, The Grateful Dead, Led Zeppelin, Santana, Steve Miller, Freddie King, B.B. King si multi altii. In 1969 a aparut in recent lansata emisiune de televiziune Playboy After Dark a lui Hugh Hefner.

Fii primul care comenteaza

smartfm

Gigantului muzicutei blues, James Cotton.



Maestrul muzicutei blues, câstigator al premiului Grammy, James “Mr. Superharp” Cotton revine la Alligator Records cu noul sau CD, Giant, programat pentru lansare pe 28 Septembrie. Giant este o explozie feroce de blues puternic si impetuos de la Cotton, unul dintre putinii bluesmani care fac muzicutele sa explodeze pur si simplu de la forta pura a interpretarii sale. Cotton, care in 2010 a sarbatorit cel de-al 66-lea an al carierei sale de muzician profesionist  (inceputa la vârsta de noua ani), a inregistrat 28 de albume solo, incluzând doua editii foarte appreciate de la Alligator in anii 1980 si faimosul Harp Attack! cu Junior Wells, Carey Bell si Billy Branch in 1990.
New York Daily News il numeste pe Cotton “cel mai mare cântaret de blues la muzicuta in viata.” New York Times adauga, “Cotton a ajutat la definirea muzicutei in bluesul modern cu tânguirea lui, frazele sale indurerate si vaietul sau ca un fluierat de tren.” Rolling Stone spun despre Cotton ca este “printre cei mai mari ai tuturor timpurilor. Izbucneste asupra muzicutei cu remarcabila si stralucita virtuozitate.”
Inregistrat de Stuart Sullivan la Wire Recording in Austin, Texas, Giant contine 12 piese, incluzând patru noi piese originale Cotton si co-autori, alaturi de cântece consacrate de Muddy Waters, B.B. King, Ivory Joe Hunter si altii. In intreaga sa cariera, Cotton a avut intotdeauna formatii foarte bune iar muzicienii de pe Giant nu fac exceptie. Cu chitaristii /vocalistii Slam Allen si Tom Holland, basistul Noel Neal (Ronnie James Weber intr-una din piese) si Kenny Neal, Jr. la tobe, Giant nu este doar o amintire a statutului de legenda al lui Cotton, este un album remarcabil de vibrant si impactant,  realizat de unul dintre adevaratii maestri ai bluesului.
Intre personalitatea sa coplesitoare, sound-ul sau imens,  de boogie exploziv si incandescent si corpul sau masiv, James Cotton este un gigant al bluesului din toate punctele de vedere. Nascut in Tunica, Mississippi pe 1 iulie, 1935, Cotton (n.tr. in lb engleza Cotton = bumbac) chiar a crescut pe o plantatie de bumbac. Cel mai tânar dintre 8 frati si surori,  pe când era foarte mic a primit cadou de Craciun o muzicuta de 15 centi pe care a invatat-o sa o folosesasca aproape imediat. A inceput sa asculte emisiunea King Biscuit Time a lui Sonny Boy Williamson de la postul de radio KFFA din Helena, Arkansas si a invatat sa-l imite pe batrânul  bluesman nota cu nota. In 1944, dupa moartea ambilor parinti, unchiul lui Cotton si-a dat seama de talentul baietelului de noua ani si l-a dus la Helena sa-si intâlneasca eroul. De prima data când l-a intâlnit pe Sonny Boy, Cotton a inceput sa cânte piesele preferate ale batrânului bluesman. Sonny Boy a fost uimit. Cei doi s-au apropiat iar Cotton a petrecut multe nopti calatorind cu Williamson in localurile din zona. Cotton, mult prea tânar sa intre in cluburi, cânta deseori in strada pentru bacsisuri. (Prima parte)

Fii primul care comenteaza