Despre Dan Puric e greu să vorbeşti. E greu să-l prezinţi, să-l descoperi, să-l întâlneşti. Are acel tip de forţă magnetică ce face săli întregi să-l asculte atunci când vorbeşte despre Dumnezeu, despre creştinism, despre identitate naţională. Şi să-l aplaude atunci când intră în scenă. I-am propus într-o după-amiază, înainte de spectacolul cu „Don Quijote”, o discuţie despre teatru şi despre Dumnezeu.
O poveste care a început demult, când un copil l-a descoperit pe Dumnezeu, undeva, pe câmp. Simplu, aşa cum copiii îl descoperă pe Dumnezeu, şi a continuat apoi în teatru. Un teatru care s-a lăsat mereu dezvăluit, care l-a purtat şi spre el însuşi, şi spre ceilalţi, şi spre Dumnezeu. Pentru Dan Puric scena este îndumnezeire. Şi, dincolo de toate controversele cărora o personalitate ca a lui nu avea cum să nu le dea naştere, rămâne o forţă extraordinară pe care o simţi. Când te afli faţă în faţă cu el, când îl asculţi sau când îl vezi pe scenă. Un mic Don Quijote…
Vă invităm de data asta nu să-i citiţi povestea, ci să i-o ascultaţi - ataşat găsiţi fişierul audio - aşa cum el însuşi a dorit. Începe cu un răspuns la o întrebare esenţială. Cine este Dan Puric?
Ascultă interviul audio acordat pentru Yorick.ro.
Sursa: yorick.ro
