Când spui portabilitate, în domeniul IT, te gândeşti imediat la laptopuri. Sau notebookuri, depinde cum îţi place să le spui. Unii şi le cumpără pentru că au cu adevărat nevoie de ele. Alţii doar pentru că aşa e trend-ul . Acum la modă e ca în orice emisiune TV, talkshow, ştiri sau de sport, prezentatorul sau realizatorul să aibă cu el şi un notebook. Nu ştiu cât îl foloseşte, dar dă bine ca element decorativ.
Însă laptopul nu a fost întotdeauna aşa portabil şi performant cum este acum. Ba chiar primele versiuni erau atât de grele şi de mari, încât puteau fi transportate cu mare dificultate. Aceasta este ironia tehnologiei: ne aduce avantaje la care nici nu ne-am fi gândit, pentru ca noi să râdem când privim în urmă la primele prototipuri.
Primul concept care s-a apropiat de ceea ce avea să devină laptopul pe care îl cunoaştem azi a fost Dynabook. Conceput de Alan Kay şi dezvoltat de Xerox PARC la începutul anilor ’70, Dynabook a constituit baza de plecare a laptopurilor.
Un deceniu mai târziu şi-a făcut apariţia primul model comercial. Lansat în 1981, Osborne 1 in ciuda dimensiunilor şi a greutăţii mari, a avut un impact major asupra industriei, fiind primul computer pe care oamenii îl puteau lua cu ei. Însă Osborne 1 nu funcţiona pe baterii, trebuia alimentat la priză.
Un alt model notabil a fost Compaq Portable, lansat în 1983. La vremea aceea, IBM Personal Comper devenea platforma standard pe piaţa PC-urilor. Compaq Portable care avea la bază MS-DOS era într-adevăr mai uşor de transportat decât Osborne 1, însă nici acesta nu funcţiona pe baterii.
1982 este anul în care Bill Moggridge, un designer industrial britanic, a lansat GRiD Compass 1101. Acesta este primul model care a beneficiat de designul de tip clamshell, în care laptopul se închide prin suprapunerea ecranului cu tastatura. GRiD Compass 1101 costa la acea vreme între 8.000$ şi 10.000$.
Vremea laptopurilor cu baterii avea să vină în 1983, când Epson a început să comercializeze pe scară largă modelul HX-20 (anunţat iniţial în 1981). Acesta se alimenta cu baterii reîncărcabile nickel-cadmium şi dispunea de o tastatură cu numai 84 de taste. HX-20 avea un LCD mic, cu rezoluţie de numai 120 X 32 pixeli, 4 linii de text şi maxim 20 de caractere pe o linie.