Formatia Rolling Stones se va reforma in decembrie pentru cateva repetitii.
Keith Richards a dezvaluit ca nu numai el, Charlie Watts, Ron Wood si Mick Jagger vor fi prezenti: “Am vorbit si cu Bill Wyman sa vina si de asemenea cu Mick Taylor. Toata echipa. Sunt toti muzicienii. Eu cred ca asa este normal.”
Basistul Wyman este membru fondator al formatiei. El a a decis sa renunte la Rolling Stones la inceputul anilor ’90. Chitaristul Taylor s-a alaturat celor de la Stones la sfarsitul anilor ’60 dupa moartea lui Brian Jones. A plecat la jumatatea anilor ’70 si a fost inlocuit cu Wood.

După cum se ştie, Mick Jagger de la Rolling Stones a facut echipă cu Dave Stewart (fondatorul grupului Eurythmics), talentata interpretă (de muzică soul), Joss Stone, compozitorul coloanei sonore a filmului „Vagabondul milionar”, A.R. Rahman şi starul muzicii reggae Damian Marley (fiul marelui Bob). Proiectul SuperHeavy a înregistrat albumul cu acelaşi titlu, coprodus de Jagger & Stewart.
Discul are douăsprezece piese, printre care se numără: primul single – Miracle Worker, alături de „One Day One Night”, „Energy”, „Unbelievable”, „SuperHeavy”, „I Can’t Take It No More” etc. Referindu-se la SuperHeavy, Stewart îl descrie ca „un experiment nebun de tipul alchimiei”. Unind talentul unuia dintre cei mai renumiţi „front man”-i ai tuturor timpurilor, e cu un compozitor indian, câştigător al două Premii Oscar, o supervoce a genului soul, un star reggae, câştigător al trei Premii Grammy şi unul dintre cei mai apreciaţi producători din lume, rezultatul este exploziv!
SuperHeavy a luat naştere după ce Stewart şi Jagger au început să se gândească la cum ar suna o trupă formată din muzicieni care aparţin unor genuri diferite. Jagger a explicat: „Dave şi-a dorit foarte tare să facă un album cu  muzicieni care vin din lumi diferite. În loc ca toţi cei implicaţi să fie din rock, blues sau orice alt gen, el a vrut să strângă laolaltă cât mai multe genuri cu putinţă. I-am zis că-mi place ideea, însă nu m-am gândit că ar putea funcţiona cu adevărat”. Albumul este disponibil în România.

Universal Music Group si formatia The Rolling Stones anunta lansarea pe 21 noiembrie a editiilor remasterizate, extinse, in format super deluxe, deluxe si digital ale materialului Some Girls, album cu care The Rolling Stones au acaparat atentia unei intregi generatii de fani. Considerat pe drept una dintre cele mai bune creatii semnate de Mick Jagger, Keith Richards, Charlie Watts, Bill Wyman si Ronnie Wood, Some Girls a urcat pe prima pozitie a topurilor din Statele Unite acum mai bine de trei decenii si a ramas unul dintre cele mai bine vandute albume din cariera lor incredibila. Aceasta noua editie include cateva elemente de o valoare inestimabila, printre care piese nelansate, scoase la iveala de producatorul Don Was. Detalii despre tracklisting vor fi dezvaluite inainte de lansare.
Some Girls este cel mai direct si divers material al celor de la The Rolling Stones, incluzand piese ca Miss You, cel de-al optulea number one al trupei in Statele Unite, pana la single-ul cu acorduri country, Far Away Eyes, sau piesa Respectable. Sa nu uitam de asemenea de senzuala Beast of Burden, una dintre cele mai bune melodii ale lui Richards, piesa ce a ajuns pe locul 8 in topul single-urilor din SUA, de Shattered sau varianta Rolling Stones a piesei Just My Imagination, inregistrata initial de trupa The Tempations.
Dupa succesul, atat la critici, cat si la public, a editiei remasterizate a materialului Exile On Main Street, care a egalat performantele in topuri realizate la lansarea initiala din 1972, aducandu-i pe cei de la Rolling Stones in fruntea topurilor britanice in 2010, relansarea albumului Some Girls constituie urmarea fireasca in relatia dintre trupa si Universal Music Group. Aceasta legatura a inceput in 2008 cu Shine A Light, soundtrack-ul filmului-concert regizat de Martin Scorsese, si a inclus pana acum relansarea albumelor remasterizate scoase de trupa dupa 1971, cateva albume live si compilatii clasice si box-set-ul exhaustiv, Singles 1971-2006, lansat la inceputul acestui an.
Some Girls detine un loc special in istoria trupei Rolling Stones si demonstreaza de ce au ramas una dintre cele mai spectaculoase si influente trupe din toate timpurile. Albumul din 1978 include clasica Before They Make Me Run, semnata de Keith Richards, o piesa emblematica pe care acesta inca o canta si in zilele noastre. Some Girls a documentat dragostea pe care Mick Jagger a avut-o pentru funk-ul anilor 70, reflectata poate cel mai bine in single-ul Miss You, piesa cu accente dance care a bulversat multa lume, a ajuns in topurile de muzica de club sau topurile destinate muzicii negre si a facut sa fie in regula ca multe alte trupe de renume ale momentului sa isi incerce norocul si in muzica disco.
Materialul din 1978 a starnit controverse intrucat versurile pline de aluzii ale lui Jagger din piesele Miss You sau Respectable au fost percepute ca o riposta la adresa trupelor punk si new wave care au imprumutat atat de mult din atitudinea si miscarile nonconformiste ale celor de la Rolling Stones. In mod ironic, entuziasmul creat de design-ul materialului Some Girls, realizat de Peter Corriston, ce include imagini cu membrii trupei imbracati in femei – o aluzie ironica la coperta single-ului lansat in 1996, Have You Seen Your Mother, Baby, Standing in the Shadow? – si aparitii ale unor personaje ca Lucille Ball, Farrah Fawcett, Raquel Welch, Judy Garland si Marilyn Monroe au dus la probleme juridice si, in final, design-ul a trebuit inlocuit.
Some Girls a demonstrat calitatile extraordinare de chitarist ale lui Keith Richards, ducand trupa catre o noua directie din punct de vedere creativ. Acest album nu numai ca l-a definit pe Richards ca artist si chitarist, dar a reusit sa puna bazele unei noi ere pentru Rolling Stones, era pe care de atunci Richards a descris-o ca “un fel de renastere”. Some Girls a marcat singurul moment de la inregsitrarea materialului Satisfaction cand Richards a folosit o pedala pentru efecte, cu scopul de a “eleva” sunetul.
Albumul a cimentat pozitia chitaristului Ronnie Wood, care se alaturase trupei in 1975 si a adaugat stilul sau inconfundabil intregului sound Rolling Stones. Acesta si-a facut remarcata prezenta la materiale precum When The Whip Comes Down and Shattered. Wood a participat si la scrierea piesei B-side a lui Shattered, Everything Is Turning To Gold. Some Girls a marcat si mutarea echipei de productie Glimmer Twins a lui Jagger si Richards la studiourile Pathé Marconi din Paris. Toti acesti factori au ajutat la realizarea materialului despre care se spune ca este cel mai focusat si dinamic al trupei, alaturi de contributia tobosarului Charlie Watts si a basistului Bill Wyman. Some Girls a inclus mai putini muzicieni invitati decat oricare dintre materialele anterioare ale trupei lansate dupa 1971. Colaborarea cu claparul Ian Mclagan, coleg de trupa cu Wood la The Faces, a saxofonistului Mel Collins si a lui Sugar Blue, cantaret la armonica pe care il descoperisera cantand in metroul din Paris, toate acestea au facut din Miss You o piesa care a sunat mai bine ca orice altceva.
Pe langa celelalte versiuni asteptate cu interes, editia Super Deluxe a albumului Some Girls va include fotografii in premiera realizate de Helmut Newton in 1978, un eseu al jurnalistului Anthony DeCurtis care vorbeste despre contextul cultural al perioadei in care acest material a fost lansat si single-ul Beast Of Burden/When The Whip Comes Down in ambalajul initial.
La 33 de ani de la lansarea initiala, editiile remasterizate, extinse, in format super deluxe, deluxe si digital ale materialului Some Girls demonstreaza de ce albumul din 1978 a fost adesea descris ca egal din punct de vedere valoric cu Exile On Main Street. Some Girls este atat o capsula a timpului, cat si un material ce se poate asculta in orice perioada, fara a fi considerat depasit. Include piese ce surprind trupa in cele mai bune momente ale sale, dar si in perioade de incordare si dificultate. Este un album care nu trebuie sa lipseasca din colectia niciunui iubitor de muzica. Inca este capabil sa dea fiori oricarui ascultator.

Mick Jagger  – Damian Marley – A.R. Rahman – Dave Stewart – Joss Stone
Mick Jagger a facut echipa cu Dave Stewart, fondatorul grupului Eurythmics, cantareata de muzica soul, Joss Stone, compozitorul coloanei sonore a filmului Slumdog Millionaire, A.R. Rahman si star-ul muzicii reggae Damian Marley pentru a forma proiectul SuperHeavy. Acest line-up divers si eclectic, care a strans laolalta unsprezece premii Grammy, a inregistrat impreuna in diverse studiouri din intreaga lume, majoritatea pieselor acestui proiect fiind insa realizate in trei saptamani in Los Angeles, la inceputul acestui an. Albumul va fi lansat in septembrie, iar printre piese se va numara si primul single, Miracle Worker, alaturi de ‘One Day One Night’, ‘Energy’, ‘Unbelievable,’ ‘SuperHeavy,’ I Can’t Take It No More,’ ‘You’re Never Gonna Change’ si ‘I Don’t Mind.’
Videoclipul pentru piesa Miracle Worker ii include pe Jagger, Stewart, Marley, Stone si Rahman.
In ciuda trecutului diferit al fiecaruia, au relationat imediat si s-au pus pe treaba scriind douazeci si doua de melodii in primele sase zile. Stone a fost incantata de rezultate, „Asta e tot ce ai nevoie, acesti oameni plini de idei care sunt excelenti in domeniul lor de activitate, pune-i la un loc si vezi ce iese. Este de-a dreptul neasteptat, este coplesitor”, se entuziasmeaza ea. La fel s-a entuziasmat si Rahman, „In prima zi, eram destul de confuz, ‚Ce fac? Care este rolul meu?’ si apoi incet-incet am inceput sa scriem impreuna si a fost minunat. Mi-am adus aminte de vremurile din liceu cand cantam intr-o formatie rock, dar de data asta era un adevarata!”.
O noutate pentru Mick Jagger a fost sa cante in Urdu, un cantec compus de Rahman, numit “Satyameva Jayate”, si care inseamna „numai adevarul triumfa”, Rahman a scris piesa dupa un mic teasing facut de ceilalti. Rahman explica, „In timpul zilei cantam cu ei, iar noaptea ma jucam”. ”Apoi, spune Jagger, nu a venit intr-o zi la studio, asa ca am spus‚ unde e A.R?” si a ajuns foarte tarziu noaptea, foarte incantat, spunand „Am cantecul!” „Am reusit doar un vers in urdu, numai unul!”
Modul de lucru al lui Marley a fost diferit de restul trupei. Stone dezvaluie „Damian este destul de tacut dar are niste idei minunate. Lucreaza noaptea. Uneori se duce pur si simplu si sta cu versurile in fata si aduce ceva. Ritmul sau contribuie foarte mult. Are propriile sale lucruri care se desfasoara in camera de alaturi asa ca apar si dispar”. Marley lucreaza pentru inregistrare de unul singur si se alatura trupei cand este fericit de rezultat.

SuperHeavy a luat nastere dupa ce Stewart si Jagger au inceput sa se gandeasca la cum ar suna o trupa formata din muzicieni ce apartin unor genuri diferite. Jagger a explicat: „Dave si-a dorit foarte tare sa faca un album cu alt tip de muzicieni, cu alte cuvinte, cu artisti ce vin din lumi diferite. In loc ca toti cei implicati sa fie reprezentanti ai genului rock, sau poate blues, sau orice alt gen, el a vrut sa stranga laolalta cat mai multe genuri cu putinta. I-am zis ca imi place ideea, insa nu m-am gandit ca ar putea functiona cu adevarat”.
Insa la scurt timp dupa Jagger se afla in studio alaturi de Stewart si Joss Stone, cei trei colaborand in trecut si la coloana sonora a filmului Alfie, din 2004. Stewart spune ca Stone a fost „alegerea potrivita pentru noi. Este o cantareata incredibila si un spirit pe masura”. Echipa de vis a lui Stewart si Jagger a  prins si mai mult contur atunci cand au fost inspirati sa il aduca in peisaj pe Damian Marley. Stewart a declarat: „Ne-am dorit intotdeauna un muzician jamaican pentru ca eu si Mick suntem inebuniti dupa Jamaica si muzica de acolo”. Stewart a mai colaborat cu legendarul Jimmy Cliff, in timp ce Mick a inregistrat un duet cu Peter Tosh de la The Wailers, piesa celor de la Temptations, „Don’t Look Back”.
Jagger a fost mereu un fan al colaborarii realizate de Marley cu rapper-ul american Nas, admirand puterea sa ca textier, precum si atractia acestuia pentru experimente si spiritul colaborator. Marley a adus cu el si echipa sa, basistul si compozitorul Shiah Coore si tobosarul Courtney Diedrick, in timp ce Stewart a facut cunostinta trupei cu colaboratoarea sa Ann Marie Calhoun, o violonista rock care a mai colaborat in trecut cu cei de la Foo Fighters.
Pentru ca au inregistrat in Los Angeles, trupa s-a intalnit inevitabil cu legendarul compzitor indian, A.R. Rahman, sosit in Orasul Ingerilor dupa gloria obtinuta la Oscaruri cu Slumdog Millionaire.
In ciuda trecutului diferit al fiecaruia, au relationat imediat si s-au pus pe treaba scriind douazeci si doua de melodii in primele sase zile. Stone a fost incantata de rezultate. La fel s-a entuziasmat si Rahman, „In prima zi, eram destul de confuz, ‚Ce fac? Care este rolul meu?’ si apoi incet-incet am inceput sa scriem impreuna si a fost minunat. Mi-am adus aminte de vremurile din liceu cand cantam intr-o formatie rock, dar de data asta era un adevarata!”.
Intorcandu-ne la experimentul alchimic, Jagger, Stewart, Marley, Rahman si Stone par sa fi creat un nou gen. Este un nou tip de muzica, un nou gen, unul care nu poate fi incadrat” spune Stone. Totusi, Jagger este dornic sa evidentieze ca muzica este accesibila. „Este foarte abordabila. Daca esti fan Rolling Stones, cu siguranta exista lucruri cu care poti relationa. Alte lucruri pe care nu le regasesti asa de mult, poate daca asculti, iti vor placea.”

Solistul Rolling Stones va canta pe 13 februarie 2011 la ceremonia de decernare a Premiilor Grammy, ca parte a unui tribut adus cantaretului Solomon Burke, care a murit anul trecut.
Mick Jagger va performa alaturi de cantaretul de soul Raphael Saadiq la a 53-a editie a evenimentului anual Grammy Awards, care va fi difuzat live pe CBS de la Staples Center din Los Angeles.
Si nu este prima aparitie a lui Jagger la o emisie televizata a premiilor Grammy. In 1986, trupa Rolling Stones a primit premiul pentru intreaga activitate de la Eric Clapton, efectuand un spectacol prin satelit.
“Suntem incantati, entuziasmati si asteptam cu nerabdare sa il vedem pe Mick debutand pe scena Grammy”, a declarat Neil Portnow – presedinte si CEO al Recording Academy.

Alaturi de compozitorul si partenerul sau Mick Jagger,  Keith Richards a creat una dintre cele mai emblematice piese rock’n'roll ale secolului 20. Insa partea de inceput a celui mai renumit hit Rolling Stones- “I can’t get no satisfaction“- nu a fost o colaborare. Un vis i-a inspirat tema instrumentala a piesei.
Intr-un interviu pe Fresh Air, Richards povesteste cum s-a trezit pentru a inregistra riff-ul de la inceputul piesei “Satisfaction”, pe un casetofon aflat in imediata apropiere a patului sau: “Mă duc la culcare ca de obicei cu chitara mea, şi mă trezesc în dimineaţa următoare, şi văd că banda este rulata pana la capat”, afirma Richards, “Si cred ca, ei bine, eu nu am facut nimic poate am lovit un buton, in timpul somnului…”
“Asa ca am pus banda de la inceput si am apasat play si in acel moment , intr-un fel de versiune fantomatica, am auzit (primele cuvinte din “Satisfaction”). Era un vers intreg din melodie. Dupa acel vers erau 40 de minute cu mine sforaind”.
Chitaristul in varsta de 66 de ani relateaza in volumul “Life” povestea, pe larg, a relaţiei sale cu Mick Jagger, frustrarile pe care le-a simtit de-a lungul anilor din cauza solistul trupei Stones, poveşti despre viaţa privată şi afacerile prietenului său insa si memorii despre influentele sale muzicale. Cei doi s-au împrietenit pe când aveau 4 ani şi chiar dacă au avut (şi au) personalităţi foarte puternice au reuşit să treacă peste propriile orgolii şi să reziste împreună, pentru binele grupului Rolling Stones. Cea mai „neagră” perioadă a relaţiei lor a fost în anii ’80, când nu şi-au vorbit câţiva ani. La înregistrări se evitau reciproc, dar în concerte nu se „vedea” nimic deosebit, astfel că nimeni nu-şi dădea seama că între cei doi ar fi intervenit ceva… În carte povesteste cum „la începutul anilor ’80 Jagger devenise insuportabil”, iar Keith îl tachina spunându-i când „Majestatea Voastră“, când „Brenda”!
În „Life”, Richards nu se referă doar la colegii săi din Rolling Stones, având câte ceva de spus şi despre alte celebrităţi, precum John Lennon de la Beatles: “Nu cred că John a plecat vreodată din casa mea altfel decât la orizontală. Odată l-am găsit lângă toaletă, «mormăind»: Nu mă mişca. Ţiglele astea sunt atât de frumoase” sau despre Johnny Depp despre care Richards a spus că nu l-a recunoscut timp de doi ani, deşi acesta era prieten cu fiul lui:  „Eram într-o seară la cină şi mi-a picat fisa: Mâini-de-Foarfecă!”, povesteşte chitaristul.
Richards lasă însă să se înţeleagă că Rolling Stones ar putea porni într-un nou turneu mondial, deşi au existat zvonuri că precedentul, „A Bigger Bang Tour” (care a ajuns şi la Bucureşti) ar fi ultimul. „Cred c-o să se întâmple. Am avut o discuţie cu… Maiestatea Sa”, a spus Richards. (www.npr.org)

Sheryl Crow ne incanta cu o noua piesa intitulata “Summer Day“. Dupa cum spune si titlul, piesa este despre vara si iubire, “despre intimitate, dorinta si … vulnerabilitate, precum şi despre dragostea pierduta şi iubirea regasita”.
Melodia va face parte de pe cel de-al saptelea material discografic al artistei intitulat “100 Miles From Memphis” lansat pe 20 iulie. Piesa a fost produsa de Sheryl Crow, Doyle Bramhall II si Justin Stanley avand o tenta a pieselor din anii ’70. Albumul include, de asemenea, melodii precum “Say What You Want“, “Peaceful Feeling” si “Eye to Eye” o piesa cu trasaturi reggae.
O alta surpriza pe albumul ’100 Miles From Memphis’ o reprezinta  interpretarea hitului, grupului Jackson 5 ,”I Want You Back” intr-o versiune personala.
Sheryl Crow l-a convins pe Justin Timberlake sa asigure partea de backing vocals pe una dintre piese si anume pe cover-ul după “Sign Your Name” a lui Terence Trent D’Arby. Sheryl a povestit cum s-a întâmplat această minute: “M-am întâlnit cu Justin din greșeală pe un hol și nu m-am putut abține să nu îi cânt piesa. L-am admirat mereu foarte tare. Când am ajuns la refren m-a întrebat cine va cânta pe fundal, eu i-am zis că nu m-am gândit, iar el s-a oferit imediat. Sună perfect, iar Justin este incredibil de talentat”.
Justin Timberlake nu este singurul invitat-vedeta de pe noul album al cantaretei Sheryl Crow, intitulat “100 Miles From Memphis”, chitaristul Keith Richards aparand si el pe acest album, in piesa “Eye To Eye”.
Sheryl Crow este o cantareata si cantautoare americana, nascuta pe 11 februarie 1962, intr-o familie de muzicieni profesionisti. Muzica ei melodioasa, care combina stilurile pop, country si rock, i-au adus noua premii Grammy si celebritatea pe plan international. Sheryl Crow a lansat sase albume de studio, a colaborat cu o serie de artisti de renume precum Michael Jackson, Eric Clapton, Mick Jagger, Luciano Pavarotti si Tina Turner, iar piesele sale au fost incluse pe coloanele sonore ale multor filme cu succes de box office, precum “Cars/ Masini”, “Erin Brockovich” si “Tomorrow Never Dies/ 007 si Imperiul Zilei de Maine”.

Trupa Rolling Stones s-a clasat pe prima poziţie în topul celor mai bine vândute albume din Marea Britanie, pentru prima dată în ultimii 16 ani, cu reeditarea celebrului album “Exile on Main Street“.
Scos la vânzare pe 17 mai, “Exile on Main Street” este o versiune remasterizată a celebrului album lansat de Rolling Stones în 1972. Albumul conţine 10 melodii inedite, nelansate de trupă până acum, potrivit mediafax.ro.
Considerat unul dintre cele mai bune albume din istorie, “Exile on Main Street”, influenţat de instabilitatea socială şi politică de la sfârşitul anilor ’60, are componente de muzică americană rock, blues, gospel şi soul.
Trupa Rolling Stones, compusă în prezent din Mick Jagger, Keith Richards, Charlie Watts şi Ronnie Wood, a vândut peste 200 de milioane de albume în lumea întreagă pe parcursul ultimelor cinci decenii şi a susţinut mii de concerte cu casa închisă.
În 2007, formaţia Rolling Stones a concertat şi în România, pe stadionul Lia Manoliu din Bucureşti.

… si Mick Jagger. Altu’, mai tinerel si mai rafinat. Sunt multe “colaborari” de acest gen. Doar la ei s-a putut si se poate … Numai la noi nu. In general, in RO, toti muzicantii se inteleg intre ei. Pina sa apara ceva la mijloc, un Eurovizion, ceva … Dupa care incepe circu’ mediatizat din plin. PE SEAMA LOR !

Si li se pare “ca isi fac imagine …”. Nu stiu cand mai au timp de cantat, compus, repetat, … gata, prea multe pentru “un muzician”.

Nu este mai bine si mai frumos cand alegem sa ne uitam la altii ? Asta DA imagine …

John Lennon, Keith Richards, Eric Clapton and Mitch Mitchell