Duminică, 23 octombrie 2011, ora 20.00, la Sala Amfiteatru va avea loc cea de-a 200-a reprezentaţie cu marele succes al Teatrului Naţional Bucureşti, „Egoistul”.
De la premiera din 2004 şi până astăzi spectacolul se joacă mereu cu casa închisă. Succesului de la sediu i se adaugă şi aplauzele culese în cele peste 60 de reprezentaţii susţinute în turnee!
Ultima piesă a lui Jean Anouilh, cu vădită tentă autobiografică, pusă în pagină într-o viziune lucidă, puţin cinică, ne vorbeşte despre egoism şi generozitate într-o familie tipică pentru o societate ca a noastră…
O poveste condusă cu graţie olimpiană de cel mai longeviv actor al teatrului românesc, Radu Beligan, aici propriul său regizor, şi susţinută de o distribuţie de zile mari, cu maestrul însuşi în frunte, alături de care joacă: Sanda Toma, Damian Crâşmaru, Simona Bondoc, Medeea Marinescu/Ileana Olteanu, Lamia Beligan, Mihai Niculescu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş, Tomi Cristin.
Entuziasmul publicului care a umplut sala până la refuz la fiecare din cele 200 de reprezentaţii de până acum ne îndreptăţeşte să credem că „Egoistul” se va bucura în continuare de acelaşi uriaş succes. La multi ani !

La Teatrul National din Bucuresti, in zilele 06 si 08 ianuarie, ora 19.00, Sala Amfiteatru, se va juca piesa “Egoistul” de Jean Anouilh.  O piesa autobiografica, o viziune lucida, putin cinica despre viata si moarte, despre iubire si casnicie, despre parinti si copii, despre sanatate si boala, despre prietenie, egoism si generozitate. Un umor exploziv, o replica stralucitoare si o eleganta verbala rar intalnita.
In cadrul acestui spectacol fabulos, romanii vor putea sa il urmareasca pe Maestru-Radu Beligan nu numai in calitatea ce i-a adus notorietatea, cea de interpret, dar si intr-o alta, la fel de apreciata, cea de regizor. Sub bagheta sa prinde viata casa de sfarsit de secol XX a unui celebru dramaturg, prin care se perinda toti apropiatii acestuia pentru a obtine mult ravnitele… autografe, pe cecuri de 20 de mii de franci. Cu replici de un firesc uluitor se construieste o poveste comica, presarata cu mici panseuri care, pana la final, contureaza fidel destinul si filosofia de viata a unui om care a trait, daruindu-se generos unei lumi prea putin dispusa sa-l inteleaga.
Datorită numeroaselor solicitări, la acest spectacol biletele se pot cumpăra numai de la Agenţia de bilete şi nu mai mult de 4 locuri de persoană.

Sunt puţini spectatorii de azi care ştiu cărui mare regizor român i se datorează înfiinţarea Teatrului Mic din Bucureşti (în 1964) precum şi un număr impresionant de spectacole memorabile, intrate definitiv în istoria spectacologiei româneşti, ca, de exemplu spectacolele de la Mic Doi pe un balansoar  de William Gibson (cu Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc), Richard al II-lea de Shakespeare, Tango de Slawomir Mrozek,  dramatizarea după Baltagul de Sadoveanu (cu Olga Tudorache în rolul Victoriei Lipan) sau Regele Lear de la Teatrul Naţional Bucureşi, Woyzeck de Buchner de la Piatra Neamţ, Vicarul de Rolf Hochhuth de la  Teatrul Bulandra…
Duminică, 13 iunie 2010, la ora 11.00 la Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional autorul acestor spectacole,  regizorul român Radu Penciulescu, una din marile personalităţi ale teatrului românesc va povesti cum arată lungul şi fascinantul DRUM AL TEXTULUI SPRE SCENĂ.
Conferinţa va cuprinde amintiri ale celui care se consideră „un regizor-pedagog foarte bătrân” ca vârstă şi ca experienţă, dar, după cum îl ştim, foarte tânăr în spirit.
La cei 80 de ani ai săi, Radu Penciulescu se consideră liber să povestească ceea ce doreşte, fără să-şi asume nicio responsabilitate faţă de cei pe care, într-un fel sau altul, i-ar putea pune în dificultate.
Radu Penciulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956, unde a fost coleg cu Lucian Pintilie, Sanda Manu, Mihai Dimiu, Valeriu Moisescu. A montat spectacole de referinţă, precum Doi pe un balansoar (cu Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc), Richard II, Tango, o dramatizare după Baltagul, Dansul sergentului Musgrave, Regele Lear la Teatrul Naţional Bucureşi, Woyzeck la Piatra Neamţ, Vicarul la Bulandra. A fost atras de teatrul de idei, de teatrul-documentar, fiind considerat unul dintre regizorii cei mai cerebrali ai generaţiei sale. În 1973 a plecat din ţară, stabilindu-se în Suedia, unde a ocupat postul de profesor la secţia de regie a Şcolii Superioare de Teatru din Malmö până la pensionare.
O altă excepţie a constituit-o şi cea mai nouă montare a sa, tot la Teatrul Naţional din Bucureşti, “Legenda Marelui Inchizitor” după Feodor Dostoievski, cu Victor Rebengiuc, a cărui premieră a avut loc în decembrie 2009.