“Taxi Blues” aduce pe scena povestea regelui Lear intr-un context cu totul inedit; un mare actor roman este exilat in Germania la volanul unui taxi. Blues-ul este balansul pe care acesta il face intre “a Juca Lear in Romania si a Fi Lear in Germania.
Aparitia neasteptata a unui personaj autohton in statia de taxi din Hamburg face ca povestea sa devina extrem de amuzanta.
Modul in care cele doua personaje interanctioneaza va face, desigur deliciul publicului
Va veti putea bucura de un spectacol cu trairi si stari extreme, interpretii celor doua roluri fiind ei insisi doi artisti diferiti ca structura, dar compatibili cu ideea spectacolului.
Va invitam la un spectacol intens intr-o montare moderna, avandu-i ca protagonisti pe actorii Teatrului National, Marius Bodochi si Dan Tudor.
Sambata, 19 Noiembrie 2011, ora 19:00
Teatrul Nottara Sala Horia Lovinescu Bucuresti

Videoclipul “Someone Like You” se anunta a fi la fel de melancolic si puternic precum single-ul. Regizat de Jake Nava (care a mai lucrat cu Kanye West, Britney Spears si Shakira), o arata pe Adele plimbandu-se intr-o zi rece de toamna pe strada, in cautarea iubirii pierdute. Filmarile au avut loc la Paris.
Melodia “Someone Like You” este a doua ajunsa pe prima pozitie a clasamentelor, de pe albumul “21″. Se pare ca este o creatie foarte personala, cantareata compunand aceasta melodie imediat dupa ce s-a despartit de barbatul cu care credea ca se va casatori: “Cand am aflat ca el doreste sa faca acest pas cu altcineva, am trait cel mai ingrozitor sentiment din viata mea. Dar dupa ce am compus melodia, m-am simtit mai impacata. M-a eliberat.”.

Când Williamson a plecat in Milwaukee in 1950, Cotton, acum in vârsta de 15 ani, a preluat formatia lui Sonny Boy. Chiar daca acest aranjament nu a durat mai mult de câteva reprezentatii, Cotton a prins gustul conducerii unei formatii. L-a intâlnit pe Howlin’ Wolf si curând li s-a alaturat in turnee in tot Sudul Americii. Cotton a invatat de la Wolf totul despre cum te descurci in turneu si, chiar daca era doar un adolescent, era hotarât sa aiba success. Pâna in 1952 reputatia sa crescuse deja, mai ales in West Memphis. A muncit de multe ori in localuri si cluburi si, impreuna cu tobosarul Willie Nix, a fost gazda a numeroase emisiuni de radio.
In 1953, adolescentul Cotton a auzit ca Sam Phillips, proprietarul Sun Records, doreste sa-l inregistreze. Intre 1953-1954 a tras in total patru inregistrari, inclusiv clasica Cotton Crop Blues. In 1954, Muddy Waters a trecut prin Memphis fara  Junior Wells, cântaretul sau din muzicuta de la vremea aceea. Waters stia foarte bine de reputatia in crestere a lui Cotton si l-a rugat sa se alature formatiei lui. Cotton s-a indreptat spre Chicago impreuna cu Waters, ramânân alaturi de el pentru urmatorii 12 ani si devenind astfel confidentul lui Muddy si leaderul formatiei secundare.
In primii câtiva ani ai perioadei petrecute de Cotton cu Waters, Chess Records au insistat in continuare ca Little Walter sa inregistreze cu Muddy. Aceasta insa s-a schimbat din 1958 când Cotton  i s-a alaturat lui Waters in studio si impreuna au realizat una dintre numeroasele inregistrari clasice ale lui Muddy, incluzând She’s 19 Years Old si Close To You. Cotton l-a convins pe Waters sa cânte si sa inregistreze Got My Mojo Working si poate fi auzit cântând pe versiunea finala a piesei de pe LPul Chess al lui Waters din 1960, live la Newport.
In 1966, Cotton era gata sa porneasca pe cont propriu. Primele sale inregistrari au fost facute sub numele sau pentru seria Chicago/The Blues/Today! de la Vanguard si alaturi de Otis Spann, a tras The Blues Never Die pentru Prestige. Primele sale albume solo – unul pentru Vanguard si trei pentru Verve – la sfârsitul anilor 1960, alaturi de formatii cu muzicieni extraordinari, precum faimosul chitarist Luther Tucker si maestrii tobosari Sam Lay si Francis Clay. Cu soundul sau furtunos si neinfricata sa trupa de boogie (care mai târziu avea sa-l includa pe Matt “Guitar” Murphy), nu a durat mult pâna a fost adoptat de infloritoarea audienta hippie.  Cotton a impartit scena cu Janis Joplin, The Grateful Dead, Led Zeppelin, Santana, Steve Miller, Freddie King, B.B. King si multi altii. In 1969 a aparut in recent lansata emisiune de televiziune Playboy After Dark a lui Hugh Hefner.

Maestrul muzicutei blues, câstigator al premiului Grammy, James “Mr. Superharp” Cotton revine la Alligator Records cu noul sau CD, Giant, programat pentru lansare pe 28 Septembrie. Giant este o explozie feroce de blues puternic si impetuos de la Cotton, unul dintre putinii bluesmani care fac muzicutele sa explodeze pur si simplu de la forta pura a interpretarii sale. Cotton, care in 2010 a sarbatorit cel de-al 66-lea an al carierei sale de muzician profesionist  (inceputa la vârsta de noua ani), a inregistrat 28 de albume solo, incluzând doua editii foarte appreciate de la Alligator in anii 1980 si faimosul Harp Attack! cu Junior Wells, Carey Bell si Billy Branch in 1990.
New York Daily News il numeste pe Cotton “cel mai mare cântaret de blues la muzicuta in viata.” New York Times adauga, “Cotton a ajutat la definirea muzicutei in bluesul modern cu tânguirea lui, frazele sale indurerate si vaietul sau ca un fluierat de tren.” Rolling Stone spun despre Cotton ca este “printre cei mai mari ai tuturor timpurilor. Izbucneste asupra muzicutei cu remarcabila si stralucita virtuozitate.”
Inregistrat de Stuart Sullivan la Wire Recording in Austin, Texas, Giant contine 12 piese, incluzând patru noi piese originale Cotton si co-autori, alaturi de cântece consacrate de Muddy Waters, B.B. King, Ivory Joe Hunter si altii. In intreaga sa cariera, Cotton a avut intotdeauna formatii foarte bune iar muzicienii de pe Giant nu fac exceptie. Cu chitaristii /vocalistii Slam Allen si Tom Holland, basistul Noel Neal (Ronnie James Weber intr-una din piese) si Kenny Neal, Jr. la tobe, Giant nu este doar o amintire a statutului de legenda al lui Cotton, este un album remarcabil de vibrant si impactant,  realizat de unul dintre adevaratii maestri ai bluesului.
Intre personalitatea sa coplesitoare, sound-ul sau imens,  de boogie exploziv si incandescent si corpul sau masiv, James Cotton este un gigant al bluesului din toate punctele de vedere. Nascut in Tunica, Mississippi pe 1 iulie, 1935, Cotton (n.tr. in lb engleza Cotton = bumbac) chiar a crescut pe o plantatie de bumbac. Cel mai tânar dintre 8 frati si surori,  pe când era foarte mic a primit cadou de Craciun o muzicuta de 15 centi pe care a invatat-o sa o folosesasca aproape imediat. A inceput sa asculte emisiunea King Biscuit Time a lui Sonny Boy Williamson de la postul de radio KFFA din Helena, Arkansas si a invatat sa-l imite pe batrânul  bluesman nota cu nota. In 1944, dupa moartea ambilor parinti, unchiul lui Cotton si-a dat seama de talentul baietelului de noua ani si l-a dus la Helena sa-si intâlneasca eroul. De prima data când l-a intâlnit pe Sonny Boy, Cotton a inceput sa cânte piesele preferate ale batrânului bluesman. Sonny Boy a fost uimit. Cei doi s-au apropiat iar Cotton a petrecut multe nopti calatorind cu Williamson in localurile din zona. Cotton, mult prea tânar sa intre in cluburi, cânta deseori in strada pentru bacsisuri. (Prima parte)

Cantareata blues-soul Janiva Magness castigatoarea premiului “B.B. King Entertainer of the Year” oferit la festivitatea Blues Music Awards in mai 2009, lanseaza anul acesta pe 13 aprilie un nou album ce poarta numele “The Devil Is An Angel Too“. Albumul va fi lansat in cadrul unui spectacol live în Seattle. CD-ul este o co-productie Magness & Darling Dave (Brian Setzer, Meredith Brooks, Dan Hicks), un hard-hitting, o colecţie de materiale care explorează adâncimi de bine şi rău.
Artista care a primit si premiul pentru vocalista anului provine din Michigan, dar acum este stabilita in Los Angeles. Printre influentele sale se numara Etta James, Billie Holiday, Elmore James, Robert Johnson, Aretha Franklin, Jackie Wilson, Memphis Minnie si Koko Taylor.
O interpreta carismatica, cunoscuta pentru show-urile live electrizante, Magness este asemanarea unui powerhourse, o reprezentare muzicala dinamica. Muzica ei este emoţionala, cânta cu pasiune, convingere şi cu suflet. Capacitatea ei telepatica de a se conecta cu audienţă i-a asigurat locul în rândul elitei blues.

“The Devil Is An Angel Too”

1    The Devil Is An Angel
2    I’m Gonna Tear Your Playhouse Down
3    Slipped, Tripped And Fell In Love
4    I’m Feelin’ Good
5    Weeds Like Us
6    Walkin’ In The Sun
7    End Of Our Road
8    Save Me
9    I Want To Do Everything For You
10    Your Love Made A U-Turn
11    Homewrecker
12    Turn Your Heart In My Direction

(http://janivamagness.com)

Show. Concert. Sugar Blue. Again ! Primul a fost pe 24 11 2009.

Acum istoria se repeta. Dar frumos. Urmează 26 11 2009. Locaţia ? Va fi comunicata. Ulterior. Merita. Face toţi banii.

Cât va costa biletul ?

Nu mai contează. Restu’ e placere !

Joi, 27 august 2009, ora 20.00, la Amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul National Bucuresti, va avea loc un nou-concert marca AG Weinberger.

Invitatii celebrului chitarist, sunt trei copii talentati pe care artistul i-a descoperit in turneul Interzis FM din tara. Este vorba despre grupul Real FAM – blues kids, cunoscut sub numele de FLALEXMY, in componenta caruia se afla Alex ( 14 ani, chitara si voce ), Flavius ( 8 ani, tobe ) si Mihai ( 12 ani, bass ).

De asemenea, de la acest concert nu va lipsi nici Aiyana – Lee Anderson, fetita in varsta de noua ani, o mare speranta muzicala, ce provine dintr-o familie de muzicieni profesionisti. Mama Aiyanei-Lee Anderson este Nicole Formescu, o compozitoare romanca stabilita in Marea Britanie, celebra pentru colaborarile cu artisti de talie mondiala, iar tatal micutei este producatorul muzical american Jimmie Ray Ruffin.

European Royal Orchestra din Anglia, invitatii speciali ai serii, vor veni pentru prima data in Romania si vor imparti aceiasi scena cu AG Weinberger.

Evenimentul va marca si o aniversare. AG Weinberger va implini 44 de ani pe 30 august 2009.

Un bilet costa 40 lei.

Poreclita si “Prima doamna a cantecului”, Ella Fitzgerald a fost timp de mai bine de un deceniu cea mai cunoscuta cantareata de jazz din Statele Unite. De-a lungul vietii a castigat 13 premii Grammy si a vandut peste 40 de milioane de albume. Vocea sa era flexibila, curata, de top, si vesnica. Reusea sa cante balade arzatoare, jazz dulce sis a imite orice instrument din orchestra.

Ella Fitzgerald a lucrat cu toti marii jazz-ului, de la Duke Ellington, Count Basie si Nat King Cole la Frank Sinatra, Dizzy Gillespie si Benny Goodman. A interpretat in cadrul celor mai importante evenimente, unde a cucerit intreaga audienta. Spectatorii ei era la fel de diversi ca si posibilitatile ei vocale. Bogati sau saraci, de toate rasele, religiile si nationalitatile. De fapt toti acesti oameni aveau un singur lucru in comun – toti o iubeau pe Ella Fitzgerald.

DEPASIND DISCRIMINAREA

In turneu se stia foarte bine ca managerul avea pareri foarte puternice despre drepturile civile si a cerut tratament egal pentru muzicienii indifferent de culoarea lor. Norman nu accepta nici un fel de discriminare in hoteluri, restaurante sau Sali de dans, chiar si cand se aflau in concert in inima Sudului. Pe cand concertau in Dallas in cadrul turneului Philharmonic, politia a fost iritata de principiile lui Norman si a inceput sa atace interpretii in culise. Au intrat in incaperea unde Ella avea cabina si unde se aflau membrii formatiei Dizzy Gillespie si Illinois Jacquet care jucau zaruri si i-au arestat pe toti.

Ella Fitzgerald relata:” Ne-au arestat pe toti;cand am ajuns acolo au avut tupeul sa ne ceara si autografe”. Norman nu era singurul care o sprijinea pe Ella. Ea a primit sprijin din partea fanilor dar si din partea lui Marilyn Monroe. Ella a declarat: “ Ii datorez multe lui Marilyn Monroe. Datorita ei am ajuns sa cant in cel mai popular club al anilor ’50, Mocambo. L-a sunat personal pe proprietar si i-a zis sa ma introduca imediat si ca daca o va face ea va fi acolo prezenta in fiecare noapte. Si asa a si facut din momentul in care proprietarul a zis da.

Presa a fost extrem de entuziasmata. Dupa aceea nu am mai cantat vreodata intr-un club mic de jazz. Era o femeie neobisnuita – cu mult inaintea timpului in care traia. Ea nu era constienta de acest lucru”. Ea, Ella Fitzgerald …

Ella Fitzgerald & Frank Sinatra

SFARSITUL UNEI ERE

In septembrie 1986 Ella a trecut prin cinci operatii de bypass coronar. Doctorii i-au inlocuit o valava din inima ei si au diagnosticat-o cu diabet, dand vina pe vederea slaba. Presa spunea ca nu va mai fi in stare sa cante vreodata, insa Ella le-a dovedit contrariul. In ciuda protestelor familiei, prietenilor si inclusive Norman, Ella s-a intors pe scena unde avea un program extreme de extenuant. Pana in 1990 Ella Fitzgerald avea inregistrate 200 de albume. In 1991 a sustinut ultimul ei concert in New York la sala Carnegie. Era cea de-a 26 oara cand canta acolo.

Ca urmare a faptului ca diabetul ei s-a inrautatit, la cei 76 de ani Ella a intampinat probleme de circulatie doctorii fiind nevoiti sa ii amputeze ambele picioare de la genunchi in jos. Nu si-a revenit niciodata complet dupa operatie, nefiind in stare sa mai cante dupa aceea. In acea perioada Ella Fitzgerald si-a petrecut timpul in gradin adin spatele casei impreuna cu fiul ei Ray Jr. si nepoata sa Alice. “Vroiam doar sa miros aerul, sa ascult pasarile si rasul nepoatei mele Alice” a declarat Ella. Pe 15 iunie 1996 Ella Fitzgerald a murit in casa sa din Beverly Hills. La doar cateva ore oameni de peste tot au inceput sa ii planga disparitia. O mare de flori ii inconjura steaua de pe bulevardul Hollywood Walk of Fame, iar in fata Teatrului Hollywood Bowl era un afis cu mesajul: “ Ella ne va fi dor de tine”.

Dupa o ceremonie private, a fost oprit traficul pe autostrada pentru ca procesiunea sa treaca. A fost inmormantata in cimitirul “Sanctuary of the Bells” sectiunea Sunset Mission Mausoleum at Inglewood Park din Inglewood, California, USA.

Indiferent al cui eşti, cum te numeşti, cine eşti, de ce eşti tocmai cine spui că eşti, indiferent de ce funcţii sau pregătire ai, indiferent de cîţi bani ai, cîtă influenţă sau putere deţii, ce pile sau … indiferent de toate astea figurezi pe lista cuiva. Cred in calitatea organică a cuvântului si a cintecului, cred in puterea lor şi ştiu că pot să taie in carne si pot schimba mentalitati … Tu esti pe Lista lui Weinberger !

Identifica-te cu lucrurile care te reprezinta si Nu Te Lasa Pacalit ! AG Weinberger Band te invita la un nou concert ! Implica-te in campania impotriva Recesiunii Mentale, luni, 22 iunie 2009, ora 19:30. Blues … si mai mult decat un concert. Este un spectacol !

Silver Church – Casa De Cultura A Studentilor – AG Weinberger Band in concert – Luni, 22  iunie 2009, ora 19:30

Smart FM va fi acolo !

O veste trista pentru toata America si nu numai …

Koko Taylor & Little Walter – Wang Dang Doodle

Alligator Records a transmis astazi urmatorul comunicat:

<< Grammy Award-winning blues legend Koko Taylor, 80, died on June 3, 2009 in her hometown of Chicago, IL, as a result of complications following her May 19 surgery to correct a gastrointestinal bleed. On May 7, 2009, the critically acclaimed Taylor, known worldwide as the “Queen of the Blues,” won her 29th Blues Music Award (for Traditional Female Blues Artist Of The Year), making her the recipient of more Blues Music Awards than any other artist.

In 2004 Koko Taylor received the NEA National Heritage Fellowship Award, which is among the highest honors given to an American artist. Her most recent CD, 2007’s Old School, was nominated for a Grammy (eight of her nine Alligator albums were Grammy-nominated). She won a Grammy in 1984 for her guest appearance on the compilation album Blues Explosion on Atlantic.

Born Cora Walton on a sharecropper’s farm just outside Memphis, TN, on September 28, 1928, Koko, nicknamed for her love of chocolate, fell in love with music at an early age. Inspired by gospel music and WDIA blues disc jockeys B.B. King and Rufus Thomas, Taylor began belting the blues with her five brothers and sisters, accompanying themselves on their homemade instruments. In 1952, Koko Taylor and her soon-to-be-husband, the late Robert “Pops” Taylor, traveled to Chicago with nothing but, in Koko’s words, “thirty-five cents and a box of Ritz Crackers.”

Koko Taylor – I’m A Woman

In Chicago, “Pops” worked for a packing company, and Koko cleaned houses. Together they frequented the city’s blues clubs nightly. Encouraged by her husband, Koko began to sit in with the city’s top blues bands, and soon she was in demand as a guest artist. One evening in 1962 Koko was approached by arranger/composer Willie Dixon. Overwhelmed by Koko’s performance, Dixon landed Koko a Chess Records recording contract, where he produced her several singles, two albums and penned her million-selling 1965 hit “Wang Dang Doodle,” which would become Taylor’s signature song.

After Chess Records was sold, Taylor found a home with the Chicago’s Alligator Records in 1975 and released the Grammy-nominated I Got What It Takes. She recorded eight more albums for Alligator between 1978 and 2007, received seven more Grammy nominations and made numerous guest appearances on various albums and tribute recordings. Koko appeared in the films Wild At Heart, Mercury Rising and Blues Brothers 2000. She performed on Late Night With David Letterman, Late Night With Conan O’Brien, CBS-TV’s This Morning, National Public Radio’s All Things Considered, CBS-TV’s Early Edition, and numerous regional television programs.

Koko Taylor – Wang Dang Doodle

Over the course of her 40-plus-year career, Taylor received every award the blues world has to offer. On March 3, 1993, Chicago Mayor Richard M. Daley honored Taylor with a “Legend Of The Year” Award and declared “Koko Taylor Day” throughout Chicago. In 1997, she was inducted into the Blues Foundation’s Hall of Fame. A year later, Chicago Magazine named her “Chicagoan Of The Year” and, in 1999, Koko Taylor received the Blues Foundation’s Lifetime Achievement Award. In 2009 Taylor performed in Washington, D.C. at The Kennedy Center Honors honoring Morgan Freeman.

Koko Taylor was one of very few women who found success in the male-dominated blues world. She took her music from the tiny clubs of Chicago’s South Side to concert halls and major festivals all over the world. She shared stages with every major blues star, including Muddy Waters, Howlin’ Wolf, B.B. King, Junior Wells and Buddy Guy as well as rock icons Robert Plant and Jimmy Page.

Koko Taylor’s final performance was on May 7, 2009 in Memphis at the Blues Music Awards, where she sang “Wang Dang Doodle” after receiving her award for Traditional Blues Female Artist Of The Year.

Survivors include Taylor’s husband Hays Harris, daughter Joyce Threatt, son-in-law Lee Threatt, grandchildren Lee, Jr. and Wendy, and three great-grandchildren. >>

www.alligator.com

www.kokotaylor.com

Queen Of The Blues

koko_taylor-1

koko_taylor-2

koko_taylor-3

koko-taylor-hound-dog