Galezul Tom Jones revine în România pe 17 noiembrie, când va susţine un concert la Sala Palatului din Capitală.
În prezent site-ul artistului nu anunţă şi cântarea din România, dar organizatorii de la noi ai evenimentului susţin că biletele vor fi puse în vânzare curând.
Veteranul  în vârstă de 71 de ani s-a confruntat recent cu o serie de probleme ale sănătăţii. La sfârşitul lunii august el a fost externat dintr-un spital din Monte Carlo, unde a susţinut că s-a aflat doar din simpla recomandare a medicilor. Totuşi, tabloidele din Marea Britanie au ţinut să dezvăluie că, de fapt, motivul a fost  o criză cardiacă, fapt ce i-a determinat rapid pe reprezentanţii artistului să „contraatace”, afirmând că Jones suferise doar o deshidratare severă.
Cântăreţul  şi-a câştigat faima în 1965 prin albumul „It’s Not Unusual” şi a primit un Grammy în acelaşi an.
A vândut milioane de albume, iar în 2010 a lansat „Praise & Blame“, un album inspirat din muzica gospel.

Avand in vedere ca Sir Tom Jones a implinit luna trecuta frumoasa varsta de 70 de ani, e clar pentru toata lumea ca piesele de genul “Sexbomb” nu mai pot fi de actualitate. Nu stiu daca a fost o miscare de marketing bine gandita sau doar o “scapare”, dar inainte de aparitia albumului “Praise and Blame” presa a relatat despre un mail al vicepresedintelui casei de discuri Island Records care s-ar fi intrebat: “discul acesta e o gluma proasta?“…
Categoric, “Praise and Blame” nu e “o gluma proasta”. E o miscare “safe”, care a prins si in cazul lui Neil Diamond sau a lui Johnny Cash, aceasta de a scoate un material cu piese blues si gospel. Fiindca mama – natura l-a inzestrat cu o voce cat se poate de unica, interpretarile sale de aici au mult sarm. Instrumentatiile minimale – gandite de producatorul Ethan Johns care a mai „slefuit“ si nume ca si Kings of Leon sau Paolo Nutini – au darul de a sublinia calitatile vocale ale artistului care se afla la cel de-al 39-lea album solo.
Eventualele paralele cu seria American Recordings ale lui Johnny Cash continua si datorita faptului ca “If I Give My Soul” a fost aleasa de amandoi muzicienii pentru a fi „slefuita”. Una din cele mai dinamice preluari ale acestui disc este “Burning Hell“-ul lui John Lee Hooker. Varianta lui Tom Jones este una cat se poate de viguroasa, realizata parca de una din trupele de asa-zis rock alternativ ale zilelor noastre. Si preluarea dupa Bob Dylan, “What Good Am I?“, care e prima piesa a acestui disc are o maiestrie aparte. Exista aici si momente cat se poate de „minimaliste“. De exemplu in piesa “Did trouble me“, intreaga instrumentatie e alcatuita dintr-un banjo care spre final e acompaniat de un cor cat se poate de „la fix”. Una dintre cele mai bune prestatii vocale ale lui Tom Jones se simte in “Nobody’s Fault But Mine“, care aduce aminte de “Delilah“. Traditionalul blues interpretat in original de Blind Willie Johnson si mai apoi preluat de Led Zeppelin este fara indoiala una din melodiile cu de succes de pe album. (www.tomjones.com)

Nu exista om care sa nu stie cine este Tom Jones. Este unul dintre acei artisti care pur si simplu nu pot trece neobservati. Intai a fost indrazneala de a purta haine mulate si asta a atras atentia. O data captat publicul, a  stiut cum sa si-l mentina si sa atraga si alti fani. Si face asta si acum. Duminica de la ora 14 Tom Jones va fi in concert la SMART FM.
Pentru deschiderea apetitului, iata-l cum canta in 1965 si cum o face acum.

“Give A Little Love”. Si chiar mai mult decat atat. O piesa noua, buna cu Tom Jones. Acelasi. Ajuns la o varsta … si ce ? In continuare el are ceva de spus. De cantat. Iar daca nici in 2009 nu isi dezamageste publicul inseamna ca e bine. Mai mult, astazi Tom Jones inseamna ceva si pentru cei de 20 de ani.

“24 Hours”. Album aparut recent. Este de pus la colectie. Alaturi de toate celelalte piese, discuri aparute in ultimii … 40 de ani ? Chiar mai mult.

Vizionare placuta si … LIVE ! Atentie, cei ca Tom Jones nu canta playback nici macar la televizor …

Tom Jones – Give A Little Love (2009)